Terapia durerii

Terapia durerii, în mod special partea intervenţională, este un concept dezvoltat în anestezie şi terapia intensivă din SUA în primele decenii ale celei de-a doua jumătăţi ai secolului trecut, pentru tratamentul cazurilor cronice de durere cu incapacitare funcţională. Durerea acută incluzând şi durerea cronică acutizată reprezintă în prezent una dintre cele mai întâlnite prezentări la UPU în lume.

 În timp, tratamentul durerii cronice în special s-a dezvoltat să înglobeze şi alte specialităţi care efectuează managementul durerii cronice, în special reumatologie, recuperare medicală, neurologie.

Terapia durerii reprezintă o metodă de tratament multimodal prin mijloace conservatoare (medicaţie,kinetoterapie, fizioterapie, educaţie posturală, psihologie, acupunctură) minim invazive ( infiltraţii de nervi, neuroliză, neuromodulare, perfuzii intravenoase analgezice ş.a.) cât şi ca medicină regenerativă (utilizare de vascosuplimentare, proloterapie, PRP) în contextul durerilor cronice care nu răspund la tratamentul conventional.

Necesită o echipă multidisciplinară (reumatologie,neurologie,oncologie,recuperare medicală, psihologie) pentru adaptarea tratamentului specific per pacient. De asemenea necesită un spaţiu specific care să includă atât echipamentele necesare procedurilor de terapia durerii cât şi mijloace de management a urgenţelor sau complicaţiilor procedurale.

Evaluarea imagistică CT/RMN este foarte importantă în cadrul consultului de Terapia Durerii, precum şi pentru reevaluare în dinamică în funcţie de ameliorarea pacientului.

Monitorizarea gradului de ameliorare a pacientului este un alt aspect foarte important ( la 2 săptămâni  după infiltraţie şi/sau timp mai îndelungat în funcţie de procedură).

De asemenea integrarea într-un program multimodal de reabilitare medicală – fizioterapie, suport psihologic este recomandată pe termen mediu şi lung cu monitorizarea evoluţiei ameliorării durerii pacientului.

Partea intervenţională, constă în proceduri de infiltrare a structurilor anatomice ( în principal rădăcini nervoase sau nervi periferici) inflamate sau nu, ce transmit durerea acuta sau cronică, sau în proceduri de neuromodulare sau neuroablaţie de nervi.

Aceste blocuri analgezice au atât rol diagnostic, de a identifica sursa principală a durerii, lucru ce va fii confirmat la instalarea blocului anestezic senzitiv prin ameliorarea scorului durerii, cât şi rol terapeutic printr-o ameliorare a durerii de durată.

Printre beneficiile principale ale terapiei durerii, enumerăm cel psiho-emoțional a ameliorării parţiale sau totale a durerii pacientului pe cale conservatoare, evitarea escaladării la tratamentul chirurgical-reintervenţie, evitarea escaladării/descresterea în tratamentul cu opioide a pacienţilor oncologici şi deci o ameliorare a calităţii vieţii cu scăderea costurilor de tratament şi a incidenţei complicaţiilor.