Blocul diagnostic este un termen general ce desemnează o multitudine de proceduri ce au rolul de a diagnostica sursa durerii cronice sau acute în vederea unui tratament intervenţional.
Aceste proceduri pot fii indicate în toate tipurile de durere nociceptive sau neuropată, viscerală sau somatică.
Dacă vorbim de dureri articulare asociate artrozei sau leziunilor tendoanelor şi ligamentelor sau de inflamaţii ale ţesuturilor şi nervilor asociate cranialgiilor, herniilor discale, sau a determinărilor secundare oncologice s.a., orice tratament intervenţional de durere este adaptat specific terenului psihologic si biologic al pacientului precum şi a posibilelor comorbidităţi.
Uneori poate fii nevoie de efectuarea mai multor blocuri diagnostice pentru a se putea decela sursa principală a durerii pacientului.
Aceste proceduri, fie că vorbim de blocuri de nervi periferici, infiltraţii epidurale etc., se efectuează sub control imagistic. Fluoroscopia şi tomodensitometrie computerizată presupun radiaţii ionizante la doze foarte mici şi ultrasonografie ce presupune localizarea imagistică prin intermediului ultrasunetelor.
Tipul de ghidare imagistic este ales în funcţie de tipul de procedură, pacient, anumite intervenţii necesitând o imagistică specifică în funcţie de zona anatomică de infiltrat.
În momentul confirmării vizuale a localizarii finale a acului, se mai obţine o confirmare prin intermediul substanţei de contrast ( fluoroscopie/CT ) sau prin intermediul stimulării electrice a nervului cu ajutorul unui aparat special(ecografie/fluoroscopie/CT).
Tratamentul constă în injectarea de anestezice locale la doze analgezice la nivelul nervului inflamat prin intermediul puncţiei cu un ac foarte subţire. În unele cazuri pe lângă anestezic local se poate infiltra şi un antiinflamator sub forma unui corticosteroid, caz în care blocul diagnostic comportă şi componentă terapeutică.
Anestezicul local va avea rolul de a amorti temporar nervul/nervii ce transmit durerea catre creier, urmand ca antiinflamatorul în caz că este utilizat să susţină rolul terapeutic şi să se absoarba în timp în teaca nervului ducând la scăderea sindromului inflamator local.
Orice infiltraţie care utilizează corticosteroizi nu trebuie repetată de mai mult de 3 ori pe parcursul unui an existând riscul decompensării unor boli cardiovasculare sau metabolice.
Pacientii care au în tratamentul personal anticoagulante ( Eliquis, Plavix, Sintrom etc) vor trebuii să anunţe medicul înainte de programare.
Va fii necesar oprirea si/sau schimbarea acestor anticoagulante orale cu unele injectabile în funcţie de patologia pacientului şi timpul de oprire până la programare. Ultima injecţie cu anticoagulant se va face cu minim 24hr înainte de programare pentru a prevenii riscul de sangerare.
Printre beneficiile principale ale terapiei durerii intervenţionale vom enumera ca principal parametru – ameliorarea calităţii vieţii printr-o creştere a functionalităţii în activităţile cotidiene, reluarea activităţilor profesionale, scăderea dozelor de medicaţie analgezică etc.