❶Introducere

 

Cancerul devine principala cauză de mortalitate şi morbiditate în special în ţările dezvoltate depăşind încet dar sigur bolile cardiovasculare.

De multe ori durerea poate fii primul simptom al bolii şi aproximativ 30% din pacienţi pot prezenta durere la prima consultatie oncologică.

Durerea este prezentă în peste 60% din pacienţii cu cancer cu metastaze, şi în peste 50% din pacienţii care efectuează tratament oncologic paleativ şi peste 30% din pacienţii care efectuează tratament curativ.

În 2010, Convenţia de la Montreal a recunoscut dreptul fundamental la evaluarea şi tratarea durerii, fără discriminare.

 

❷Cauze

• Durerea asociată tumorii primare
• Durerea asociată metastazelor
• Durere asociată bolilor cronice decompensate

Durerea în cancer poate fii cauzată de tumora primară, care poate inflama şi degrada diverse organe, ţesuturi sau, uneori poate îngloba anatomic nervii ce transmit semnalul de durere. De asemenea metastazele, în principal osoase ( vertebrale, de bazin, ş.a.) sunt potenţiale focare de durere.

Sunt mai multe tipuri de dureri; nociceptiva, neuropată, nociplastica si sindroame dureroase mixte. Principalul tip de durere în cancer este durerea neuropată. Aceasta apare când tumora se dezvolta în proximitate unor structuri neurale sau invadează plexuri nervoase. Deficitul neurologic asociat precum şi durerea transmisă de respectivele structuri nervoase sunt de multe ori greu de evaluat şi tratat.

Chimioterapia şi Radioterapia sunt uneori potenţiale cauze de durere neuropată cât şi alteori posibile soluţii de ameliorare a durerii neuropate.

Durerea debutată în cursul tratamentului oncologic trebuie să fie evaluată multidisciplinar pentru a putea fii diagnosticată corect şi tratată cât mai eficient, cu cât mai puţine efecte secundare. Calitatea vieţii pacientului cu cancer, este principala ţintă a tratamentului conservator sau intervenţional de terapie durerii.

Intr-un context de inflamatie cronică severă, dureri cronice asociate unor sindroame dureroase vechi, ca osteoartrita, sau nevralgii spinale, se pot decompensa. De asemenea statusul psiho-emotional poate agrava, sau poate chiar debuta alte dureri, ce pot influenţa calitatea vieţii pacientului oncologic.

Capacitatea de a -şi desfaşura activităţi cotidiene, de a se alimenta şi odihni, scăderea medicaţiei necesare analgeziei zilnice , calitatea interacţiunii cu familia, sunt cele mai importante componente ale statusului psihosocial şi emoţional al pacientului oncologic.

 

❸.Diagnostic

• Consulturi multidisciplinare
• Analize de sânge
• Examene imagistice cu sau fără substanţă de contrast ( RMN, CT ş.a.)
• Scintigrafie osoasă

 

Pot fii necesare o multitudine de consulturi, evaluări paraclinice sau alte proceduri, pentru  a putea decela şi diagnostica un focar de durere. Computer tomograf sau PET- CT, RMN, Scintigrafie osoasă, Mamografie, evaluări ecografice, elecrofiziologice, analize de sânge sau simple consulturi,  tabloul clinic, istoricul bolii precum şi celelalte probleme medicale ale pacientului presupun o înţelegere cât mai exhaustivă a statusului biologic şi al potenţialului de durere.

Durerea poate fii localizată în diverse locuri anatomice, ce pot ţine atât de sistemul osteo-muscular cât şi de diverse organe şi structuri nervoase. De multe ori mai ales într-un context oncologic este foarte greu de decelat sursa principală a durerii, existând multiple focare ce trebuie diferenţiate.

O evaluare multidisciplinară, urmată de monitorizarea răspunsului la tratament pe termen scurt şi mediu, este unul din princiipile de bază ale Terapiei Durerii oncologice.

 

❹.Tratament

• Medicatie per os sau perfuzii analgezice :
• Tratamentul oncologic cu agenţi chimioterapeutici sau imunomodulatori,
• Analgezice: paracetamol – algocalmin, antiinflamatorii, medicaţie neuropată ( gabapentina, duloxetina), opioide ( morfină, tramadol, fentanyl)
• Infiltraţii sub ghidare imagistică ( blocuri de nervi periferici, infiltraţii spinale de nervi sau plexuri nervoase)
• Tratament de ablaţie prin radiofrecvenţă, crioablaţie sau neurolize chimice ( cu alcool sau fenol) de nervi sau plexuri nervoase
• Pompă intratecală
• Neurostimulare spinală sau periferică

Tratamentul durerii în cancer este indicat nu doar din punct de vedere medical şi etic, ci şi pentru a scădea gradul de dependenţă de analgezice puternice cum sunt opioidele şi de a oferi pacientului indiferent de prognostic o calitate a vieţii acceptabilă.

De cele mai multe ori acesta este un tratament multidmodal multidisciplinar care poate implica atât mijloace farmacologice (tratamentul de bază oncologic, medicaţie analgezică, suplimente nutriţionale ş.a.) în paralel cu tratamente minim-intervenţionale ( infiltraţii sub ghidare imagistică, ablaţii prin radiofrecvenţă, crioablaţie ş.a.), fiziokinetoterapie, suport psihologic, suport nutriţional, recuperare medicală precum şi altele.

Medicii implicaţi în tratamentul durerii pacienţilor oncologici sunt de obicei medici oncologi, anestezişti, medici de paleaţie, reumatologi, neurologi, psihologi sau chirurgi. Este ideal să existe o colaborare în timp real şi o discuţie a evoluţiei în dinamică a fiecărui pacient în cadrul echipei.

Prognosticul bolii va dicta de multe ori conduita terapeutică, pentru ca pacientul să beneficieze din punct de vedere etic si deontologic de un control maximal al durerii, în ultima perioadă a vieţii. Aici beneficiile potenţiale ale unei proceduri pot întrece eventuale efecte secundare ale unui tratament dat şi trebuie discutate cu pacientul şi familia acestuia.

Medicaţia analgezică poate presupune o eficacitate în controlul durerii, dar poate implica şi efecte secundare precum şi riscul unei toleranţe crescute la acestea.

Pe lângă medicamentele care se utilizează frecvent pentru durerea în cancer ( antiinflamatorii, paracetamol, algocalmin ş.a.), se mai prescriu medicamentele neuropate (gabapentina, pregabalina, duloxetina), precum şi medicaţie opioidă ( morfina, tramadol, fentanyl ş.a). Fiecare tip de medicaţie presupune nişte riscuri care trebuie să fie reevaluate constant de-a lungul tratamentului.

Beneficiile unui tratament dat trebuie să întreacă riscurile, de aceea medicamente ca opioidele trebuie introduse şi dozate corect şi niciodată prea devreme în tratamentul unui pacient cu durere cronică. Există criterii de a creşte dozele de medicamente opioide şi de a le sista gradual în cazul în care lipsa eficacităţii, riscul dependentei sau al toleranţei crescute apare.

 

Ca tratamente intervenţionale putem enumera câteva tipuri de proceduri:

• Infiltraţii de nervi periferici sau plexuri nervoase
• Ablaţia prin radiofrecvenţă
• Crioablaţia
• Pompa intratecală ( dispozitiv spinal de infuzie continuă de medicaţie)
• Neurostimulare spinală sau periferică

Acestea vor fii detaliate in partea II. De asemenea le puteti găsi pe site la capitolul proceduri.

Bibliografie:

• Scarborough BM, Smith CB. Optimal pain management for patients with cancer in the modern era. CA Cancer J Clin. 2018 May;68(3):182-196. doi: 10.3322/caac.21453. Epub 2018 Mar 30. PMID: 29603142; PMCID: PMC5980731.
• https://www.esmo.org/guidelines/esmo-clinical-practice-guideline-cancer-pain
• Swarm RA, Youngwerth JM, Agne JL, et al. Adult Cancer Pain, Version 2.2025, NCCN Clinical Practice Guidelines In Oncology. J Natl Compr Canc Netw. 2025;23(7):e250032. doi:10.6004/jnccn.2025.0032
• Leitner, Andrew, editor.;Chang, Christine, editor – Fundamentals of cancer pain management, 2021